Îţi doreşti un câine? Care ţi se potriveşte?

Bichonii 

Un cadou ideal pentru copii

 Istoric : Cu sute de ani în urmă, Bichonii erau populari în Franţa şi Spania. Au fost pictaţi în tablourile familiilor regale din ambele ţări. Au fost crescuţi în diferite insule, şi se crede că sunt originari din cele mediteraneene şi Tenerife. Bichonul de Malta este o rudă apropiată . Se crede că marinarii din sec. 14 i-au luat din Tenerife în Europa. În sec. 18, familiile regale au luat alte rase de câini, şi Bichonii au fost luaţi de oamenii obişnuiţi . Datorită agilităţii lor au fost duşi la circ. După Primul Război Mondial, soldaţii i-au simpatizat şi astfel au fost duşi în Franţa . În 1934 au fost ridicate nişte standarde şi specia a luat numele preşedintei Federatiei Canine Internationale, Nizet de Leemans.

Caracter general şi temperament: sunt vioi, fericiţi, câini cărora le place viaţa de familie şi se împacă foarte bine cu copiii. Le place să-şi însoţească stăpânii oriunde, dar pot fi lasaţi şi singuri. Se înţeleg bine şi cu celelalte animale de pe proprietate şi socializează uşor. 

Îngrijire: ca să ai un Bichon, îţi trebuie mult timp să îi întreţii. Blana trebuie pieptănată în fiecare zi ca să nu devină mată ţi să nu aibă probleme cu pielea. Trebuie tunsă ocazional ca să nu fie prea lungă. Verificaţi părul din jurul ochilor pentru a verifica să nu îi irite, iar pe cel dintre picioare tundeţi-l. Datorită faptului că nu năpârleşte, este important să înlăturaţi părul care cade. Ca să păstraţi aparenţa de pudrat, trebuie să-l îngrijiţi profesional la 5-6 săptămâni. 








   
Pekinezii

Pentru persoanele care vor un prieten adevarăt

Istoric : Legenda istoriseşte că pekinezul este puiul unui leu şi a unei marmozete. Leul s-a îndrăgostit de marmozeta şi a mers să-l întâlnească pe zeul animalelor să vadă dacă îl poate ajuta. Zeul i-a permis leului să se căsătorească cu marmozeta, totuşi a pus o condiţie: leul a trebuit să-şi sacrifice mărimea şi puterea. Leul a fost de acord şi a reuşit să-şi înfrîneze inima şi caracterul. Trebuie menţionat că această rasă străveche, cu coama sa şi curaj neînfricat, poartă cu siguranţă unele similitudini cu leul. Originile sale pot fi regăsite în timpurile dinastiei chineze Chang. Erau apreciaţi de regalitate, oamenilor simpli fiindu-le interzisă deţinerea lor, fiind pedepsiţi cu moartea dacă erau prinşi ca încearcă să-i scoată în afara palatului. În 1860 când soldaţii europeni au cucerit palatul oraşului Peking au găsit 5 căţei. Ofiţerii au luat câinii, 4 dintre ei fiind ţinuţi de ofiţeri şi al 5 lea a fost prezentat reginei Victoria.

Caracter general şi temperament: Pekinezul este un câine regal, încrezator în el, mândru care poate fi plin de viaţă şi neastâmpărat. Pot fi bune animale de companie pentru toată familia, adulţi şi copii mai mari. Ca rasă nu prezintă sau prezintă puţină agresivitate, şi nu se repede la bătaie, dar sunt mai mult decât capabili să-şi apere teritoriul dacă este necesar. 

Îngrijirea blănii: îngrijirea unui pekinez implică o activitate zilnică cu atenţie îndeosebi faţă de părul de pe picioare, cel dintre articularea piciorului şi corp şi de pe partea ventrală. Un periaj zilnic îi va da un aspect curat, impunându-se odată pe săptămână cu un periaj minuţios. Datorită comformaţiei faciale, cutele vor fi verificate şi curăţate periodic. Nu este rasa ideală pentru cineva care nu este pregătit să petreacă mult timp cu îngrijirea blănii.


Ciobăneştii româneşti 

Prietenul de nădejde

 Câinii ciobăneşti româneşti: sunt toţi câinii folosiţi de păstorii din România, dar numai două rase, deja nominalizate, sunt luate în considerare ca exprimând amprenta autohtonă în domeniul chinologic. Este vorba de Ciobănescul Românesc Carpatin şi de Ciobănescul Românesc Mioritic, ambele aflate în proces de recunoaştere internaţională prin eforturile cluburilor ce le îngrijesc. Pe lângă aceste două rase, mai există o infinitate de metişi de câini ciobăneşti, dar Federaţia Chinologică Internaţională nu poate trece la omologarea unei categorii atât de diverse.


Părul relativ moale, gri si lăţos, aspect floconos cu uşoare ondulaţiuni neregulate. Este cu atât mai lung cu cât câinele este mai bătrân sau mai slab. Culoarea părului este cenuşie mai deschis pe părtţle declive şi cu o nuanţă mai închisă pe partea de sus a trunchiului. Există şi alte culori - negru, alb şi chiar bălţat - dar aceste culori provin din corcire, căci nu se văd in stare pură.




Câinii lup

Câinele care are grijă de tine

Câinele lup este combinaţia dintre un lup sălbatic - canis lupus şi unul din diferitele rase de câini de talie mare, canis familiaris. Câinele lup posedă însuşiri ale ambelor rase, mai rezistent şi mai agresiv decât un câine, mai blând şi mai prietenos decât un lup. Chiar dacă suntem pro sau contra unor astfel de hibrizi nu putem să negăm frumuseţea unui astfel de animal.


Încrucişarea între lupi şi câini are loc ocazional în sălbăticie. Lupii, la fel ca şi câinii au anumite perioade de reproducţie şi de aceea atunci când exemplare singuratice aparţinând acestor specii, de sexe diferite, se întâlnesc rezultă pui ce nu pot fi catalogaţi nici câini, nici lupi ... De obicei puii sunt mai mari decât părinţii lor.

 Metodele de dresaj ale acestor câini sunt cu totul diferite de metodele aplicate în dresajul standard. Pentru a obţine rezultatele dorite este necesar ca în procesul de dresaj să înţelegem foarte bine  şi în egală măsură comportamentul atât al lupilor cât şi al câinilor..

Poate că cel mai bine ar fi ca atunci când ne gândim la un câine lup să ne gândim ca la un companion egal nouă mai degrabă decât un animal de casă supus şi ascultător. Tocmai această independenţă, mândrie, sălbăticie dacă vreţi , este ceea ce ne dorim de fapt de la ei ... de aceea ii aducem în vieţile noastre pentru a umple acel loc neîmblânzit din inima noastră.